Monogamia, pe zi ce trece, devine o realitate de complezenta sau un compromis pe care, de multe ori, il acceptam. Iar in timp ce unii par a face fata cu succes acestei situatii, altii evadeaza. Multe cupluri sunt admirate a caror realitate nu o cunoastem, ci doar banuim ca eeste cea la vedere, si ne intristam ca noi nu am gasit acea dragoste adevarata.
Se zica ca barbattii inseala mai mult, tradeaza fizic sau afectiv. Dar asta se intampla doar in cazul lor? Sunt cei care inseala facand sex cu alte persoane, dar revenind acasa, la partenerul stabil, si cei care se indragostesc, care evadeaza treptat, iar apoi definitiv din relatia existenta.
Tindem sa credem ca barbatilor le este mai usor, intrucat femeile sunt fiinte mai emotionale, care cauta cu inversunare stabilitate si singuranta. In timp ce ele isi asigura linistea, barbatii isi pierd mobilitatea intrinseca. Nu ii transformam in victime ale unui sistem nici pe unii, nici pe altii. Pur si simplu se incearca o explicare a naturii prin care sa intelegem ca lumea nu se imparte in buni si rai, ci in imens de multe nunate si interpretari.
De mici, fetete isi doresc sa se marite. Ca pe o programare prestabilita, pe care o ducem cu noi inca de la nastere, cautam o putere la care sa ne afiliem. Si, indiferent de viicile, trasaturile, caracterul barbatului pe care il alegem este investit cu puterea de care este nevoie.
Femeile procreeaza, ceasul biologic fiind un alt mecanism zapauc, de care nu avem cum sa scapam, iar eduactia si societatea ne induc o cale de urmat. Meregm la scoala, finalizam studiile, ne luam un serviciu si ne intemeiem o familie.
Dintotdeauna s-a pus intrebarea daca monogamia este mai usoara pentru femei. Pana la urma amantele sunt tot femei, si deci, nu neaparat monogame.